1. Posibilitatea demiterii parlamentarilor înainte de termenul de încetare a mandatului

Demiterea unui parlamentar poate fi declanșată cu un număr de semnături egal sau mai mare decât 1/2 din numărul de voturi primite de acel parlamentar la ultimele alegeri; în cazul alegerilor pe liste, numărul de voturi primite se obține prin raportarea voturilor primite de partid la numărul de parlamentari la început de mandat.

O astfel de procedură va forța parlamentarii să țină cont în mai mare măsură de dorințele electoratului pe perioada mandatului.

2. Limitarea numărului de mandate ale parlamentarilor

Numărul de mandate va fi limitat la două mandate consecutive, sau trei mandate izolate (cu pauză între mandate).

Prin limitarea numărului de mandate, parlamentarii vor fi nevoiți să se confrunte mai devreme cu efectele legiferării din timpul mandatului. Desemenea, vor înțelege că timpul lor în parlament este limitat, iar o parte din ei vor folosi acest timp mai judicios pentru a lăsa ceva în urma lor.

3. Răspunderea parlamentarilor în raport cu Constituția

Încălcarea Constituției prin votul dat unor legi care ulterior sunt găsite de către CCR ca fiind neconstituționale parțial sau în integralitatea lor, duce la suspendarea dreptului de vot a parlamentarilor care au votat pentru intrarea în vigoare a legii neconstituționale, pe o perioadă egală cu ceea pentru care legea neconstituțională a produs efecte.

Parlamentarii au libertatea de a legifera în orice mod cred de cuviință (mandatul lor este unul liber) cu condiția să respecte Constituția. Încălcarea contractului social reglementat prin Constituție nu poate rămâne fără urmări, precum nici greșelile făcute în orice altă funcție publică sau privată nu rămân fără urmări.

Suspendarea dreptului de vot ale unor parlamentari are puterea de disloca temporar partidele aflate la putere. O astfel de perspectivă îi va face pe parlamentari mai precauți când vine vorba de vota legi care afectează drepturi fundamentale. Deasemenea, va cauza modificarea procedurilor de sesizare a CCR cu scopul de a minimiza posibilitatea și durata pentru care o lege neconstituțională rămâne în vigoare.

4. Eliminarea tuturor avantajelor de după mandat ale parlamentarilor

Se vor elimina toate avantajele de ordin financiar (ex. pensiile speciale) sau de altă natură a parlamentarilor, prezente după încetarea mandatului. Pensiile parlamentarilor se vor acorda strict pe baza cuantumului și duratei de contributivitate.

O astfel de măsură va încuraja parlamentarii să-și reia activitățile de bază întrerupte de mandatul primit la alageri. Deasemenea, va descuraja oamenii care intră în politică doar pentru a se realiza financiar.

5. Limitarea vârstei de eligibilitate pentru o funcție de parlamentar

Parlamentarii sunt eligibili pentru o funcție de parlamentar dacă au peste 35 de ani la început de mandat, respectiv sub 65 de ani la final de mandat.

E nevoie de mai mulți oameni cu experiență în diferite domenii în parlament și mai puțin de politicieni de carieră care nu și-au dovedit utilitatea societății din care provin. Vârsta nu aduce automat și înțelepciune, dar parlamentul nu este un loc în care tinerii să-și înceapă cariera. Deasemenea, e nevoie de oameni în puterea vârstei care au încă dorința de a clădi o societate mai prosperă și sunt capabili să muncească activ pe perioada mandatului.

6. Fără foști parlamentari în funcții publice de conducere

Parlamentarii nu vor avea acces la funcții de conducere în instituții publice după terminarea mandatului. Pe lângă funcțiile de director sunt incluse aici și pozițiile din consiliul de administrație.

Pentru a elimina orice suspiciune de corupție, respectiv pentru a reduce posibilitatea de ingerință politică, parlamentarii nu trebuie să ajungă în funcții publice de conducere. Cu atât mai mult, este în interesul societâții ca foștii parlamentari să ajungă din nou în poziții în care trebuie să răspundă direct de munca pe care o prestează.

7. Interzicerea accederii parlamentarilor în funcții de demnitate publică

Parlamentarii aleși într-un Legislativ nu pot accede în funcții de demnitate publică, specifice Executivului, pe durata mandatului primit de Legislativ. Pe lângă pozițiile de ministru și cele cu rang de secretar de stat aici sunt incluse și pozițiile de secretar general sau președinte.

Este nevoie de o mult mai clară separație între puterea legislativă și ceea executivă. Nu putem vorbi de o separare reală a puterilor în stat atâta timp cât parlamentarii controlează direct atât Parlamentul cât și Guvernul României.

O astfel de măsură nu va duce la depolitizarea Executivului, dar va cauza modificarea procedurilor de monitorizare și verificare al Executivului, astfel încât va exista un control și în același timp o separație mai bună între puterea legislativă și ceea executivă.

8. Introducerea pragului natural la alegeri

Se va reduce pragul electoral de la 5% la pragul natural de 0.30% pentru Camera Deputaților, respectiv de 0.73% pentru Senat. Se vor elimina toate barierele artificiale pentru a accede in Parlament (ex. 20% din voturi în cel puțin patru circumscripții electorale).

Pragul electoral existent reprezintă o barieră aproape imposibil de trecut de partidele noi apărute, iar acest lucru a cauzat o lipsă cronică de alternativă politică în România. Fără o alternativă politică reală, partidele parlamentare existente se vor succeda la guvernare fără a implementa reformele atât de necesare în multe domenii.

Deși aceste bariere artificiale sunt păstrate în numele stabilității politice, din '89 până azi au existat nu mai puțin de 24 de miniștrii în fruntea Ministerului Educației, 26 de miniștrii în fruntea Ministerului Sănătății, respectiv de 27 miniștrii în fruntea Ministerul Afacerilor Interne. Măsurile luate în domeniul sănătății, educației, ca de altfel în toate domeniile, au fost haotice fără a urmării niște strategii pe termen lung.

9. Finanțarea tuturor partidelor politice în mod echitabil

Finanțarea partidelor politice se va face după un singur criteriu: numărul de voturi obținute la ultimele alegeri parlamentare; fără a ține cont de pragul electoral. Astfel, și partidele neparlamentare vor primi subvenții de stat proporțional cu numărul de voturi obținute.

Pentru a controla destinația subvențiilor alocate de la bugetul de stat, partidele parlamentare au introdus de a lungul timpului bariere artificiale pentru accederea în Parlament și au limitat accesul partidelor noi la surse de finanțare; ceea ce reprezintă o practică antidemocratică.

Dincolo de diferența de mărime dintre partidele consacrate și cele nou înființate, practica curentă de a subvenționa doar partidele parlamentare face imposibilă concurența politică din partea partidelor nou înființate, deoarece vizibilitatea partidelor depinde în mare măsură de fondurile alocate promovării pe canalele media.

10. Eliminarea secretizării informațiilor din administrație

Se va interzice în totalitate practica secretizării informațiilor în instituțiile statului. În afară de aspectele operaționale sau tehnice din cadrul unor activități ce țin de securitatea țării în mod direct, toate celelalte documente de ordin administrativ sau economic vor avea caracter public.

Nu se va mai putea invoca siguranța națională pentru a secretiza informații în domenii cheie precum justiție, proiecte de investiții sau cercetare.

Nu se poate face guvernare în numele și folosul cetățenilor prin secrete de stat, precum nu se poate înfăptui o justiție dreaptă decât printr-o transparență totală a actului juridic. Este o contradicție în termeni între caracterul public al instituțiilor de stat și informațiile secrete pe care acestea le operează.

De prea multe ori siguranța națională a fost folosită drept paravan pentru acoperirea unor acte de corupție. Este evident că unele informații sunt sensitive, precum informațiile cu caracter personal sau ofertele depuse în cadrul procesului de licitație, dar ele nu reprezintă secrete de stat. Atâta timp cât sunt finanțate din bani publici, informațiile operate de instituțiile publice, chiar și cele de ordin intern, trebuie să fie accesibile publicului.